Parfumul, deopotrivă sacru și efemer, a fascinat oamenii încă de la începuturile istoriei. Povestea sa ne aduce în față numeroase curiozități și paradoxuri, căci emanațiile sale încântătoare ne plasează într-o lume a seducției simțurilor. În Orientul Antic și la începuturile creștinismului, parfumul era considerat un adevărat dar al divinității și simbolul regalității sacre. Drept dovadă, încă de la începuturile umanității, mirosul se află în centrul culturii și al civilizației, jucând un rol important în definirea statutului social al oamenilor. 

Pentru că parfumul este definit ca un amalgam de arome atent îmbinate pentru a crea un miros care să încânte simțurile oricui, acesta a devenit un accesoriu indispensabil în prezent. Însă ai idee cum au apărut parfumurile și care este adevăratul lor scop? Dacă răspunsul este nu, te vom invita în cele ce urmează într-o călătorie în trecut pentru a descoperi istoria parfumului, dar și care sunt cele mai folosite esențe pentru realizarea miresmelor devenite populare în prezent. Hai să pătrundem împreună în lumea parfumurilor și esențelor îmbietoare!   

Cuvântul „parfum” folosit în zilele noastre își are originile în limba latină, luând naștere prin asocierea cuvintelor „per” și „fumus”, care, în traducere liberă înseamnă „prin fum”. Mult mai târziu, în anul 1528, cuvântul parfum a fost atestat în limba franceză și definea substanțele cu miros plăcut. Istoria lor a început, însă, mult mai devreme, fiind aproape la fel de veche ca cea a omenirii, dovezi ale existenței parfumului datând din cele mai vechi timpuri. 

Și când spunem cele mai vechi timpuri, facem referire la Mesopotamia antică și Egipt, arta preparării parfumurilor fiind ulterior preluată și rafinată de către romani și perși. Cele mai vechi parfumuri găsite vreodată au fost descoperite de către arheologi în Cipru, iar relicvele aveau aproape 4.000 de ani. O tabletă cuneiformă din Mesopotamia, veche de peste 3.000 de ani, identifică o femeie numită Tapputi ca fiind primul producător de parfumuri din istorie.  

Utilizarea parfumurilor datează de mii de ani, deoarece, așa cum am precizat anterior, există dovezi ale existenței parfumurilor în Egiptul antic, Imperiul Roman, Mesopotamia și Imperiul Persan. Inițial, parfumurile erau utilizate pentru igienă și curățenie, precum și în cadre ceremoniale, ca simbol al nobilimii. De-a lungul veacurilor, diferite civilizații au folosit esențe și parfumuri în multe moduri interesante. 

În rândurile următoare, vom explora povestea parfumurilor în diferite momente ale istoriei, din Antichitate și până în prezent. Iată desfășurarea tumultoasă și bogată a istoriei parfumurilor! 

Parfumul era de o importanță deosebită în înalta societate egipteană. În fapt, mitologia egipteană notează chiar că zeul Nefertem era stăpânul parfumului. El era adesea descris purtând nuferi, un ingredient comun în parfumul antic. Egiptenii făceau parfumuri prin distilarea ingredientelor naturale cu uleiuri lipsite de arome. Cele mai populare esențe erau cele florale, lemnoase și fructate. Se spune că marii lideri egipteni, precum regina Cleopatra și regina Hatshepsut, au folosit diverse parfumuri pentru a-și înmiresma trupurile, sediile, băile și chiar le-au luat cu ele în mormânt. 

Asemenea egiptenilor, și romanii au folosit din plin unguente parfumate. Spectaculoasele băi romane aveau o încăpere numită „unctuarium”, loc în care se găseau vase pline cu unguente, borcane cu uleiuri parfumate și esențe în sticle de diferite mărimi, pe care aceștia le aplicau după îmbăiere. Unii romani au banat ulterior folosirea parfumurilor, din cauza opulenței lor, iar când Roma a căzut, astfel de luxuri au fost interzise. De altfel, de atunci, parfumul nu a mai fost atât de popular în Europa vreme de sute de ani. 

În timp ce Europa a întors spatele parfumurilor, alte culturi s-au bucurat de ele în mod constant. De pildă, parfumurile erau în centrul ritualurilor sacre tantrice indiene, folosite în ceremonii. De asemenea, și chinezii antici infuzau multe dintre articole cu parfumuri, folosindu-le în casele lor și în lăcașurile de cult. Parfumurile orientale ale acelor vremuri se concentrau foarte mult pe ierburi și condimente, multe dintre ele fiind folosite în gastronomie sau medicină. 

Am explorat deja originile parfumului într-o călătorie în Antichitate, motiv pentru care vom urma istoria parfumului în epoca medievală. În ciuda unui anumit declin în comparație cu abundența de parfumuri din Roma antică, Evul Mediu dă viață unor noi ritualuri parfumate. Acest declin are o explicație religioasă, căci în această perioadă creștinismul devine religia de referință, iar folosirea parfumului se considera că încalcă standardele morale și era un simbol al tradițiilor păgâne. 

Galii nu erau mari iubitori ai produselor parfumate, însă, cu toate acestea, ei au dezvoltat cunoștințe importante în ceea ce privește botanica și îngrijirea farmaceutică. Astfel, în Evul Mediu, parfumul ajunge să fie folosit pentru proprietățile sale medicinale. La vremea aceea, călugării cultivau diferite plante aromatice în grădinile mănăstirilor, iar levănțica, rozmarinul sau salvia erau folosite pentru prepararea unor esențe frumos mirositoare. Acestea erau utilizate apoi pentru vindecarea mai multor boli. 

Mai mult, pentru a lupta împotriva pandemiei de ciumă, medicii și farmaciștii inventează diverse preparate „anticiumă” și se folosește aromaterapia. De asemenea, dafinul și rozmarinul erau arse pentru purificarea aerului. Cruciadele desfășurate între 1100 și 1290 și dezvoltarea comerțului cu Orientul deschid căi propice pentru esențe de parfumuri încă necunoscute. Între secolul X și XV, Veneția devine epicentrul parfumeriei, camforul, nucșoara, piperul și alte produse trecând prin această platformă comercială. 

Astfel, mirodenii și arome exotice sunt introduse din nou în obiceiurile occidentalilor. Alături de parfumurile florale, apar arome calde și intense de chihlimbar, mosc, lemn de santal sau smirnă. Tot grație influenței arabe, apare o nouă formă de parfumerie ce permite distilarea cu alcool. Această perioadă marchează istoria parfumului și este un pas fundamental în evoluția tehnicilor de fabricare a acestor produse frumos mirositoare. 

În perioada Renașterii, în special în spațiul cunoscut astăzi ca Italia, interesul pentru parfumuri crește o dată cu folosirea condimentelor orientale de către alchimiștii arabi care intrau în Europa prin Veneția. În același timp, în secolul al XVI-lea, Franța a devenit rapid unul dintre principalele centre europene de fabricare a parfumurilor și produselor cosmetice datorită lui René Le Florentin, parfumierul personal al Catherinei de’ Medici. 

În plus, curtea regelui Louis XV era denumită „la cour parfumée” datorită faptului că parfumurile nu erau aplicate doar pe piele, ci și pe îmbrăcăminte și piesele de mobilier, înlocuind de multe ori apa și săpunul și fiind folosite în cercurile claselor sociale înalte pentru combaterea mirosurilor corporale.  

Primul progres real în prepararea parfumurilor și în tehnologia de obținere a materiilor prime s-a făcut atunci când alcoolul a fost introdus ca ingredient de bază în parfumuri, crescând aportul uleiurilor esențiale la producerea acestora. Primul parfum alcoolic a fost numit „Apă de Ungaria” pentru că a fost creat pentru regina Elisabeta a Ungariei în 1370. Acest parfum a deținut vreme de cinci secole supremația în Europa. 

Continuăm călătoria în timp pentru a explora istoria parfumurilor și ne îndreptăm spre epoca modernă. După frenezia pe care parfumurile și esențele au experimentat-o în timpul Renașterii, arta parfumeriei a fost perturbată în secolul al XIX-lea datorită revoluției sintezei. Parfumul, folosit ca remediu, a început să se “emancipeze” de la misiunea sa curativă pentru a deveni un adevărat produs de igienă și frumusețe. Sunt create noi arome, iar parfumul devine simbolul rafinamentului tipic parizian. 

Perioada dintre secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea reprezintă o perioadă de înflorire franceză a parfumeriei, căci acum apare prima apă florală autentică - apa de flori de portocal, Apă de Neroli. Tot în această perioadă, apare și „apa de colonie”, folosită de Napoleon. În secolul al XVIII-lea, la Grace, începe prelucrarea uleiurilor volatile prin distilarea plantelor cultivate. Sudul Franței devine acum centrul culturilor florale pentru parfumuri. 

Anul 1882 este cel în care primul odorant de sinteză este introdus într-o formulă de parfum. Din acest moment, interesul industriei chimice pentru odorizantele sintetice crește, domeniul parfumurilor cunoscând o dezvoltare fără egal. Apare și extracția cu solvenți volatili ceea ce face posibilă obținerea diferitelor materii prime naturale ce înmulțesc posibilitățile creative pentru parfumieri. 

Apar familii olfactive noi și abstracte, precum cele orientale. Parfumeria a devenit astfel un fenomen industrial în toată Europa și secolul al XIX-lea a marcat un punct semnificativ în istoria parfumului, între progresul tehnic și credința populară. Această epocă a văzut nașterea industriei moderne a parfumurilor, foarte asemănătoare cu ceea ce cunoaștem astăzi. 

În secolul XX, apare și termenul de aromaterapie ale cărei baze se regăsesc acum sute de ani, chinezii fiind primii care au folosit plantele aromatice în scopul îmbunătățirii stării fizice și psihice. Noțiunea de uleiuri esențiale era cunoscută încă din cele mai vechi timpuri, numai în Biblie fiind menționate circa 33 de uleiuri esențiale. În prezent aromele de uleiuri esențiale au o popularitate din ce în ce mai mare, producătorii fiind conștienți de cum influențează parfumurile modul în care ne simțim și ne comportăm.  

Istoria parfumurilor a transformat parfumeria, de-a lungul secolelor, într-o vastă arie de interes, în special pentru cei care apreciază efectele și puterea esențelor de parfumuri. Notele de parfum complexe și delicate care alcătuiesc unele dintre cele mai iubite esențe sunt demistificate de către iubitorii de parfumuri în fiecare zi. 

Fie că vorbim despre notele de vârf, notele de mijloc sau notele de bază, am alcătuit în rândurile următoare o listă cu cele mai populare esențe de parfumuri din toate timpurile.

Adesea numită „cea mai fină floare de citrice”, datorită subtilității și complexității parfumului său, bergamota este o plantă cultivată în sudul Italiei de mai bine de 600 de ani. Cu notă de vârf în categoria citricelor, este atât de răcoritoare și de revigorantă, datorită mirosului său ascuțit. În colecția de arome de uleiuri esențiale AromaNatural, vei găsi parfumul din uleiuri esențiale ESCLEY care conține și esență de bergamotă, alături de iasomie și piper negru. 

Cu un parfum incredibil de bogat și dulce de citrice, mandarina este o notă de vârf care provine din China. Esența de mandarine este mai durabilă decât restul citricelor și mai fresh decât moscul sau chihlimbarul. Dulceața naturală a mandarinei o face un ingredient extrem de feminin. Vei putea selecta din colecția de uleiuri esențiale GoodLife parfumul din uleiuri esențiale ROYAL cu esență de mandarine, vanilie și mosc.   

Trandafirul este una dintre cele mai complexe și mai populare esențe florale. Cultivată pretutindeni pe glob, în special în Bulgaria, Turcia, Rusia și India, Regina florilor, aşa cum mai e numit trandafirul, a fost utilizată încă din cele mai vechi timpuri pentru prepararea uleiurilor esențiale și parfumurilor ce pot avea mirosuri lemnoase sau chiar și fructate. Parfumul din uleiuri esențiale MISTERIOSO, cu esență de trandafir, vanilie și anason poate fi alegere ideală pentru terapie și parfumare profesională.  

Originară din vestul Chinei, iasomia încântă printr-un parfum dulce, pătrunzător și proaspăt. Cu note ușoare atunci când este folosită în forma sa naturală și cu note fresh atunci când este sintetizată în laborator, iasomia are un miros tineresc, feminin, și este o notă medie extrem de populară în producerea parfumurilor. Într-un articol anterior, în care îți vorbeam despre cele mai bune uleiuri esențiale cu efect relaxant, spuneam că iasomia este folosită pentru echilibrarea emoțională, sentimente pozitive și detensionare. 

Un astfel de ulei cu efect relaxant este și uleiul de iasomie pentru parfumare și aromaterapie, cu un miros plăcut și o aromă a stării de bine și a confortului.   

Ylang-ylang are un parfum floral deosebit și este folosit încă din vremuri străvechi în tratamente alternative de aromaterapie. Originar din Asia de Sud-Est, ylang-ylang are un miros floral logat și senzual. Dulceața naturală este perfectă pentru notele mai grele care trebuie îmblânzite. De pildă, în compoziția parfumului din uleiuri esențiale BRISA, notele de ylang-ylang și iasomie îmblânzesc mirosul greu de mosc. 

Tufa de patchouli crește în principal în India și este sursa uleiului esențial de patchouli folosit în parfumuri. Cu un miros dulce, lemnos și tonuri de pământ, patchouli este o notă de bază populară pentru multe parfumuri florale. Fiind și o notă de mijloc durabilă și plăcută, patchouli este folosit pentru parfumurile de toamnă și iarnă. De pildă, parfumul din uleiuri esențiale MARANO, cu esență de patchouli, vanilie și tămâie poate crea una dintre cele mai plăcute experiențe senzoriale în acest sezon. 

Vanilia este una dintre cele mai folosite esențe din toate timpurile, având un loc de cinste în istoria parfumului. Cu o aromă dulce și reconfortantă, vanilia este o notă de bază în familia de parfumuri orientale. Deși vanilia este cultivată în prezent în întreaga lume, ea provine din Mesoamerica. Parfumurile pe bază de vanilie se numără printre cele mai populare tipuri de parfumuri. Din colecția IMKER GoodLife, poți selecta parfumul din uleiuri esențiale NAPA, cu esență de vanilie, mosc și ienupăr. 

O notă orientală surprinzător de blândă, lemnul de santal are o esență lemnoasă, dulce și o complexitate incredibilă. Emblematicul lemn de santal Mysore din India este acum rar întâlnit în gamele de parfumuri, din cauza decimării speciei. În schimb, lemnul de santal din Australia este mai abundent, acesta având un miros mai aspru și mai afumat. Parfumul din uleiuri esențiale ALBA, cu arome de lemn de santal, lămâie și lavandă este o alegere excelentă pentru aromaterapie. 

Un fapt interesant este că SHUMUKH, cel mai scump parfum din lume, evidențiază note de lemn de santal, alături de chihlimbar, lemn de agar indian, mosc, trandafir turcesc, patchouli, ylang-ylang și tămâie, toate ingrediente rare și de cea mai bună calitate. 

Poate cea mai emblematică notă de bază dintre toate, moscul a fost inițial derivat din glandele perineale ale cerbului Musk tibetan care este acum pe cale de dispariție. O versiune sintetică este acum disponibilă și utilizată la scară largă pentru a produce parfumuri picante și bogate, cu durabilitate sporită. Parfumul din uleiuri esențiale MAGIC, cu arome de mosc, lămâie și vetiver este ideal pentru experiențe senzoriale plăcute. 

Acum că te-ai plimbat prin mai mult decât interesanta istorie a parfumurilor și ai descoperit cele mai folosite esențe și modurile prin care acestea au marcat evoluția parfumurilor, cu siguranță, ai ajuns la concluzia că biologia simțului mirosului a fost experimentată încă din cele mai vechi timpuri, de la începuturile omenirii. Și cum este de înțeles fascinația pentru esențe şi frumos, magazinul online IMKER te așteaptă cu parfumuri deosebite din uleiuri esențiale, dar și cu difuzoare de parfum profesionale gata să-ți transforme locuința într-un loc înmiresmat!